Sunt lut obosit
In memoriam Sunt ţintuit prin clipe, prin urme de destin, Din cerul meu cad stele pe care vi le-nchin, Din munţii mei de suflet se naşte alt izvor, Pe fruntea-mi obosită mai picură un nor. Dezlănţuite-n vise se-aleargă-n cerul viu Speranţele-mi proscrise, culoare de pustiu, În trupul meu scânteie o ultimă bătaie, Mai pâlpâie prin timpuri şi nu mai e vioaie. Tu să mă crezi, iubito, departe de-oi fi dus, Alături sunt cu tine prin linişti, prin apus, Te voi veghea în noapte, în somn odihnitor, Cu un suspin din şoapte la porţile de dor. Se-mbracă ceru-n negru, luminile se sting, Romanţe din apusuri în braţe mai cuprind, Lin se topeşte lutul, pe-a mele încălţări, Eu zbor cu primăvara să-mi caut alte zări. (Constantin CRISTESCU) IZVOR DE CUVÂNT Nebun printre prieteni, cuvinte adun, Cu lacrimi le spăl, le usuc şi le pun Sub poveri ascunse de timp în nisip, Nu am voie să plâng, nu am voie să ţip. Am voie s-ascult, prin crângul umbros, Simfonii de cuvinte, dar fără miros; În izvoare ce-şi lasă ...