NOCTURNĂ
cu siguranță visam toate cărțile din bibliotecă se transformaseră în păsări zburau haotic prin cameră fîlfîitul lor de aripi semăna cu vuietul de avertizare al unui tsunami erau răpitoare de felurite mărimi și culori vulturi, șoimi, ulii, acvile, bufnițe, ereți chiar și condori se năpusteau flămînzi asupra mea încercînd să rupă cîte o bucățică de carne din trupul meu să-mi ciugulească ochii să-mi perforeze timpanele rafturile rămase goale păreau niște sicrie așezate culcate pe o parte, unul peste altul am înghețat ghemuit cu genunchii la piept sub așternutul alb din pînză de in ca într-un uriaș uter expulzat sau ca într-un igluu și fără nici un sunet, un fulger globular a țîșnit din singura Carte , groasă, grea, cu coperți negre, încrustate cu litere aurii care rămăsese nemișcată pe măsuța de la capul patului, să-mi fie aproape în nopțile cu insomnii iar toate păsările acelea insațiabile s-au făcut dintr-o dată praf, scrum, pulbere argintie imponderabilă atunci am auz...