Liniștea
Ştiutorii mi-au spus că liniştea s-a născut în puţuri seci, în mine părăsite, şi că acum ea nu există în sine, asemeni altor lucruri de care nu se îndoieşte nimeni, şi că ea poate fi percepută doar dacă faci un efort s-o asculţi – uneori, e adevărat, fără succes. Tehnicienii surâd şi spun că ei o cunosc în esenţă şi că pentru a o capta trebuie să închizi un microfon într-o încăpere goală şi ferită şi să-l dai la maximum, iar pentru a fi sigur trebuie să laşi să se scurgă multă bandă. Adică liniştea e un ecou care nu are ce reproduce şi zadarnic ne încordăm auzul ca să-l percepem. Pe mine liniştea m-a învins când după atât de îndelungata ta lipsă am făcut greşeala să public, în sfârşit, acel vechi poem Despre tine. AlexandruVlad