Apleacă-te
O, e noaptea luminii şi ninge în Cosmos un vifor de floare de măr şi de vişin… Păduri de ivoriu, apleacă-te Magule, e o pedeapsă aceasta – rătăcitor prin pădurile Lunii? Misterul Comorii îl simt ca pe-o suliţă fină adînc înfigîndu-se’n inimă, ‘n suflet… Să fie această lumină din urmă aidoma nopţii? …E noaptea luminii, prin marile sfere tăcut-rotitoare e-o ploaie de floare de vişin, de floare de măr livada părinţilor… ...