Ceea ce rămîne
Ceea ce rămîne sfîșietor după toate plecările mîndria de a fi întreg, tîrziu cînd nu mai ești aproape nimic poetul – nodurile unui nuc bătrîn în care se sparg cuțitele de argint ale grabei poetul – nu se mai zăresc din tine decît urmele lăsate de ceilalți una dintre ele (dar trebuie să te apropii mult, altfel nu vezi nimic) are forma unei aripi de vultur o urmă poate o rană munca unei dureri prelungite. Și numai ironia cu nările blînde și subțiri ca hîrtia de biblie suflîndu-ți în palmă și numai nobila, numai înalta arteră aortă curbîndu-se în bezna trupului ca o superbă cîrjă de episcop. Florin Mugur Dansul cu cartea Cum să fii scund și caraghios și cu barca ca un văl de mireasă și cu ochi albaștri și cum să fii bătrân și cu hainele ude de lacrimi și cum să țopăi totuși fericit! Pe patul meu dansează beat bătrânul prinț cu cartea-n brațe. Îi șiruie udă cămașa pe umeri îi piuie nasturii veseli - el țopăie plin de scântei și de țepi Și ce e scris în car...