Nu ți-am spus tot
ai venit într-o primăvară în care nu creștea nimic în mine, nici iarbă, nici scuze, nici speranță. mi-ai spus: nu trebuie să fii pregătit, trebuie doar să fii aici. și am fost. cu toate părțile mele neîmplinite, cu rușinea de a fi iubit greșit înainte, cu obișnuința de a părăsi lucruri înainte să le dau o șansă. ți-am zis că am o inimă care se sperie de bine, c-o să încerc să o păstrez calmă când îți vei scoate rochia și vei spune că rămâi. dar nu ți-am spus tot. nu ți-am spus că mi-e frică de ochii tăi când mă văd mai bine decât mă văd eu. că uneori mă țin de tine doar ca să nu mă scufund. că în fiecare te iubesc se ascunde și un te rog, nu mă răni. nu ți-am spus tot. dar ce ți-am dat a fost adevărat. Gabriel Chiriac https://antoneseiliviu.wordpress.com/2025/09/05/c-p-a-gabriel-chiriac-trei-poeme-noi/