Cercul Poeților Neuitați

În noapte În noapte Am devenit una cu noaptea Cu noaptea nemărginită Cu noaptea. Al meu, frumos, al meu. Noapte Noaptea nașterii Ce mă umple cu strigătul meu Cu spicele mele de porumb. Tu, care mă invadezi Care faci valurile să se umfle Care faci valurile să se umfle de jur împrejur Și să fumege, sunt foarte dense Și să urle Tu ești noaptea. Noaptea care zace, noapte implacabilă. Și fanfara ei, și plaja ei, Plaja ei deasupra, plaja ei peste tot, Plaja ei bea, greutatea ei este rege, și totul se îndoaie sub ea Sub ea, sub ceva mai subțire decât un fir, Sub noapte Noaptea.

ai venit într-o primăvară în care nu creștea nimic în mine, nici iarbă, nici scuze, nici speranță. mi-ai spus:  nu trebuie să fii pregătit, trebuie doar să fii aici.  și am fost. cu toate părțile mele neîmplinite, cu rușinea de a fi iubit greșit înainte, cu obișnuința de a părăsi lucruri înainte să le dau o șansă.  ți-am zis că am o inimă care se sperie de bine, c-o să încerc să o păstrez calmă când îți vei scoate rochia și vei spune că rămâi. dar nu ți-am spus tot. nu ți-am spus că mi-e frică de ochii tăi când mă văd mai bine decât mă văd eu. că uneori mă țin de tine doar ca să nu mă scufund. că în fiecare te iubesc se ascunde și un  te rog, nu mă răni. nu ți-am spus tot. dar ce ți-am dat a fost adevărat. Gabriel Chiriac https://antoneseiliviu.wordpress.com/2025/09/05/c-p-a-gabriel-chiriac-trei-poeme-noi/