În amintirea...
negurosul yukio are dreptate – nu există sinucidere fără gîndire excesivă, dar el nu s-a odihnit în concept, a dovedit-o cu asupra de măsură procedînd fără greș după străvechiul ritual… aceasta este condiția de neocolit, n-am auzit să se sinucidă neghiobii, însă cauza este multiplă, o percepție exagerată, ucigașul tăcut, poate un malentendu, francezii au fost mereu preocupați de sinucidere, ba chiar și metecii stabiliți acolo, de la gînditorul absurd la poetul tragic care n-a rămas fixat în gînduri și vorbe deșarte și a spintecat apele fluviului ca o săgeată din carne, sînge, imagini… despre tine prietene nu știu ce să cred, nu știu ce să spun, se înșela cel care a spus că înțelegerea lumii a ajuns în impas – poate că invers! voi păstra mereu în memorie zîmbetul tău ce răsărea de la sine, parcă involuntar, cînd ne înîlneam întîmplător, pe stradă… nu voi putea înțelege ceva de neînțeles – voi respecta alegerea! Liviu Antonesei 12 –...