Nimic nu se compară cu timpii de așteptare
Nimic nu se compară cu vremurile de așteptare, săptămânile de inundații de primăvară, vremurile de înmugurire, nici un pumnal nu se poate răspândi precum luminișul aprilie. Haideți pe ultima porțiune a potecii, pădurea îi dă răcoarea ei slabă și șuieratul ei profund. Vreau să ofer plăcerea verii pentru primele paie, care strălucesc într-o chiuvetă întunecată de pin, și pentru prima dreaptă de sturz. Nimic nu se compară cu vremurile de dor, anii de așteptare, vremurile de logodnă. Nicio primăvară nu se poate răspândi ca o îndrăgostire secretă. Rareori se întâlnesc, curând se despart, visează la toate lucrurile dulci și periculoase pe care viața le poartă în sânul ei! Fructe aurii fie ca alții să se scuture; vreau să amân și să abandonez, în grădina mea vreau să privesc, în timp ce copacii înmuguresc acolo. Erik Axel Karlfeldt