Cercul Poeților Neuitați

Cum mă uit afară pe fereastra-ngustă Văd aceeași iarnă în aceeași pustă Străbătută-ntr-una de muieri și catâri Toate și toți mergând să nască O pâiniță, o pască. Dar acum un firișor de iască Fumegă doar fum Suntem aceiași pe același drum Ninge grozav pe câmp. Abatorul s-a-nchis, vasiliule și nici venitorul nu mai vine, fiule Și asta e: un mic bocet și-un mic scâncet îngropat la margine de sighet Ioan Moldovan https://vasilegogea.wordpress.com/2026/11/06/remember-ioan-moldovan-lansarea-unei-carti-scrise-in-anticamera-mortii/

Ce zi se aude! „ Ziua bătrînului poet / al vechiului burg… ” – ca o adiere prin poemele noastre. Sprijinit într-un vers din primul lui poem, ca într-un baston invizibil –  merge mereu înainte, cu pasul domol și privirea limpede, lăsând în urmă nu doar semne, ci o bucurie de-a fi citit. Ani mulți și vrednici, domnule Vasile Gogea ! ( Eli Gîlcescu) Bătrînul poet al vechiului burg se plimbă uneori, seara sprijinit într-un vers din primul lui poem ca într-un baston invizibil. Poemul – ca o fîntînă fără ciutură Poemul acesta pe care-l visez tot mai des în ultimul timp – ca o fîntînă fără ciutură: îi văd luciul apei în adînc, îi simt mirosul dar setea rămîne nestinsă iar poemul nescris. Vasile Gogea