Abia de privirăm în ochi – fără ezitare
Abia de privirăm în ochi – fără ezitare, Abia glasul nostru până la urlet e înălțat, Că îndată gâtlejul ni l-a și înșfăcat Mănușa de fier, a legii necruțătoare. Grămădește lacrimile-n ochi, apele-n ruptură – În maluri, blestemele – în gâtlej – nod. Și libertatea de fier aruncă de pe noul pod Liber-cugetătorul, fragilă făptură. Și pe piept ne adăpostește vuiete, gemete Se lasă o aripă de fier, acvilină. Numai în cercul unei legi enorme Mă simt în largul meu, în lumină. Marina Ţvetaeva (1917) traducere Leo Butnaru vezi mai multe poezii de: