Un past-writing în progres
... gândit ca o cheie intermediară, lăsată în mâna cititorului, oferindu-i șansa primei deschideri, dar și ultimul „preț” (E.G.)
Eu, unul, o sa rescriu notita cu critica d-nei Stella pe un tablou si o sa-l pun pe un perete;
sa ma alint, din cand in cand, ca uite, daca as fi avut un profesor ca domnia sa,
cand ar fi trebuit,
cine stie daca azi nu ma fuduleam cu un Nobel, macar imaginar!
George Safir „Când vii din patria spirituală a lui Mallarme sau a lui Rimbaud, este necesar să știi să te delimitezi de spațiul acestora, ca să descoperi cu adevărat viziunea lui George Safir. George Safir este valoros prin codul prozodic complex. Cunoaște reguli metrice, sintaxa ritmică, funcțiile fonice, mărci specifice pe care mizează spre a obține sursa plăcerii estetice. Nu sunt sigură dacă ar fi bine să i se recomande spiritualizarea sensurilor și a limbajului, în locul politeții mătăsoase, discrete, cavalerești. În literatura actuală, George Safir ar avea una din două șanse; pe de o parte, să unească lirismul formal cu dimensiunea spiritual-metafizică, pe de altă parte, să rămână canțonierul modern, „cantiga de amigo”, cântând o vârstă lacomă de poveri, statornică până și în fragilitatea ei, greșelilor inerente iubirii grațioase. Poezia ''Şi toamna, prințesă, plouă cu îngeri!" și „Pe trupul tău, ca de vioară” sunt reușite reale. Felicitări!" (Stella Anghel)
Comentarii
Trimiteți un comentariu