Cineva
Le-a fost rușine de plânsetul copilului,
își acopereau fața,
să nu vadă cum își cere laptele.
Covârșiți de propria-le strălucire,
uitaseră că mai există pe lume
copilăria și foamea,
pericolul, bătrânețea, slăbiciunea.
Singurătatea și neîndurarea și neamul rău
nedoritor să-nțeleagă în ruptul capului
cuvântul celuilalt.
Și de aceea cineva pe neștiute umple golul,
ca din nimic se naște-un abur în
curtea unui han,
sfiosul, nesperat fior, al unei vieți de obște.
EMIL LUNGEANU
Comentarii
Trimiteți un comentariu