Cineva

 Le-a fost rușine de plânsetul copilului, 

își acopereau fața, 

să nu vadă cum își cere laptele. 

Covârșiți de propria-le strălucire, 

uitaseră că mai există pe lume 

    copilăria și foamea, 

pericolul, bătrânețea, slăbiciunea. 

Singurătatea și neîndurarea și neamul rău 

nedoritor să-nțeleagă în ruptul capului 

cuvântul celuilalt. 

Și de aceea cineva pe neștiute umple golul, 

ca din nimic se naște-un abur în 

    curtea unui han, 

sfiosul, nesperat fior, al unei vieți de obște.

EMIL LUNGEANU

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Niciun timp fără tine aproape

Altă lume, absență

Cum să spui