În amintirea...

 

negurosul yukio are dreptate – nu există sinucidere fără gîndire excesivă,

dar el nu s-a odihnit în concept,  a dovedit-o cu asupra de măsură

procedînd fără greș după străvechiul ritual…

 

aceasta este condiția de neocolit, n-am auzit să se sinucidă neghiobii,

însă cauza este multiplă, o percepție exagerată, ucigașul tăcut,

poate un malentendu, francezii au fost mereu preocupați de sinucidere,

ba chiar și metecii stabiliți acolo, de la gînditorul absurd

la poetul tragic care n-a rămas fixat în gînduri și vorbe deșarte

și a spintecat apele fluviului ca o săgeată din carne, sînge, imagini…

 

despre tine prietene nu știu ce să cred, nu știu ce să spun, se înșela

cel care a spus că înțelegerea lumii a ajuns în impas – poate că invers!

voi păstra mereu în memorie zîmbetul tău ce răsărea de la sine,

parcă involuntar, cînd ne înîlneam întîmplător, pe stradă…

nu voi putea înțelege ceva de neînțeles – voi respecta alegerea!

Liviu Antonesei

12 – 17 Martie 2025, în Iași