NOCTURNĂ
cu siguranță visam
toate cărțile din bibliotecă se transformaseră
în păsări
zburau haotic prin cameră
fîlfîitul lor de aripi semăna cu vuietul de avertizare al unui tsunami
erau răpitoare de felurite mărimi și culori
vulturi, șoimi, ulii, acvile, bufnițe, ereți
chiar și condori
se năpusteau flămînzi asupra mea
încercînd să rupă cîte o bucățică de carne din trupul meu
să-mi ciugulească ochii
să-mi perforeze timpanele
rafturile rămase goale păreau niște sicrie
așezate culcate pe o parte, unul peste altul
am înghețat ghemuit cu genunchii la piept
sub așternutul alb din pînză de in
ca într-un uriaș uter expulzat sau ca într-un igluu
și fără nici un sunet, un fulger globular a țîșnit
din singura Carte, groasă, grea, cu coperți negre, încrustate cu litere aurii
care rămăsese nemișcată pe măsuța
de la capul patului, să-mi fie aproape
în nopțile cu insomnii
iar toate păsările acelea insațiabile
s-au făcut dintr-o dată praf, scrum, pulbere argintie imponderabilă
atunci am auzit alarma telefonului
cine ar putea spune de cît timp suna, o oră, o zi, un an, de o viață
la celălalt capăt al firului
în deneauzit bătăi de inimă depărtare
murea mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu