O viață clădită din echilibru și statornicie
Vestea morții lui Mircea Florin Șandru a căzut ca un trăznet, între noi era o prietenie blândă, un respect ca între camarazii ce și-au ales un drum pe care vor să-l ducă la capăt fără frică și fără prihană.. Am prețuit poezia lui de când ne-am cunoscut, Mircea Florin Șandru a introdus imaginarul urban în poezie, nu optzeciștii. Mircea Florin Șandru a publicat numeroase volume de poezie, printre care se numără „Luminile orașului”, „Melancolia”, „Mașina de scris”, „Viața în infraroșu” sau „Îngerul pe gheața subțire”. Am prețuit talentul lui, temeinicia poetului și omului rar care a fost, generozitatea lui în a crea atâtea antologii, despre care voi scrie, din păcate după moartea lui.
A fost un bărbat frumos și un om frumos, care nu făcea caz de darurile pe care le avea, nu arbora narcisismul și stilul macho, care-i mai bântuie pe poeți și pe critici. Și-a iubit familia, soția, fetele și nepoatele, îmi trimitea fotografii cu gemenele ce i-au umplut viața.
M-am gândit chiar zilele trecute la el, niciodată nu mi-a transmis decât lumină și temeinicie. Dumnezeu să-l odihnească între cei luminoși și drepți. Condoleanțe familiei și fetelor lui dragi, de la soție, la fiicele și nepoatele gemene. Fii neuitat ca poet, ca om. Puținora le este dat să aibă o viață clădită din echilibru și statornicie, precum aceea trăită de MIRCEA FLORIN ȘANDRU.
FII NEUITAT, DRAGUL MEU PRIETEN!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu