Vis cu zbor și frânghie

O să zbor, îţi spuneam, o să zbor!
Auzeam prin ninsori, cum adică?
În galopul forţat către cer, m-am izbit în tavanul de sticlă,
S-a rupt şiragul, perlele au desenat pe podea
O pasăre mică, semăna cu inima mea,
A coborât un fulger, a mângâiat-o, apoi,
Am ştiut că inima ta pierdea, în alt război...
Ia o frânghie, auzeam în coșmar, undeva te va duce!
Să joc cu ea spânzurătoarea, să o așez în formă de cruce?
Ireală, în lumina verde, a pășit către mine o nălucă de piatră
Îi auzeam trecutul, trăise numai vară,
Venea de cândva, de odinioară, m-a întrebat, într-o doară:
Pe tine nu te-a ucis nimeni, niciodată?
De abia de atunci, visul avea să se scrie,
Când mi-am făcut din frânghie bijuterie.
De abia de atunci, citesc hieroglifele din pustiu,
Privesc tavanul prin ochi de sticlă. Acum știu.
Clara Mărgineanu
(n. 4 iulie 1972 , București - d. 26 aprilie 2020 , București)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Niciun timp fără tine aproape

Altă lume, absență

Cum să spui