Vama Veche
ceru-nalt ca buricul nimicului,
moartă maşina de scris şi desăvârşită
liniştea.
clopotele amiezii, la radio Boulez.
prin ferestre se năpusteşte parfumul salcâmilor, care
trezeşte amintiri nostalgice cu păduchi laţi.
dune, pierdere. un loc
la capătul lumii.
aici totul are culoarea laptelui de capră,
frunzişul, vorbele, duminicile,
moartea, pisicile,
rotirea pescăruşilor,
zilele trec fără certitudini, fără îndoieli.
moşnegii se holbează
la umbrele lor care se tot micşorează,
nebunul satului are funcţia
de paracliser,
femeile tinere primesc scrisori lungi
şi bani.
toţi se lămuresc
în toate ziarele
despre ei înşişi.
soarele se întoarce punctual, în fiecare dimineaţă, pe post de soare,
paza de coastă este într-adevăr pază de coastă,
surprizele sunt aceleaşi.
iar ceea ce nu s-a întâmplat, nu conteneşte
să nu se întâmple
moartă maşina de scris şi desăvârşită
liniştea.
clopotele amiezii, la radio Boulez.
prin ferestre se năpusteşte parfumul salcâmilor, care
trezeşte amintiri nostalgice cu păduchi laţi.
dune, pierdere. un loc
la capătul lumii.
aici totul are culoarea laptelui de capră,
frunzişul, vorbele, duminicile,
moartea, pisicile,
rotirea pescăruşilor,
zilele trec fără certitudini, fără îndoieli.
moşnegii se holbează
la umbrele lor care se tot micşorează,
nebunul satului are funcţia
de paracliser,
femeile tinere primesc scrisori lungi
şi bani.
toţi se lămuresc
în toate ziarele
despre ei înşişi.
soarele se întoarce punctual, în fiecare dimineaţă, pe post de soare,
paza de coastă este într-adevăr pază de coastă,
surprizele sunt aceleaşi.
iar ceea ce nu s-a întâmplat, nu conteneşte
să nu se întâmple
Franz Hodjak
Traducerea: Cosmin Dragoste
Comentarii
Trimiteți un comentariu