Apleacă-te

 O, e noaptea luminii

       şi ninge în Cosmos un vifor de floare

       de măr şi de vişin…

       Păduri de ivoriu, apleacă-te Magule,

       e o pedeapsă aceasta – rătăcitor

       prin pădurile Lunii?

       Misterul Comorii îl simt ca pe-o suliţă fină

       adînc înfigîndu-se’n inimă, ‘n suflet…

       Să fie această lumină din urmă

       aidoma nopţii?

       …E noaptea luminii,

       prin marile sfere tăcut-rotitoare

       e-o ploaie de floare de vişin, de floare de măr

       livada părinţilor…

                   Ci iată, s’aud cîntătorii, buciumătorii,

                   din satele cerului.

(Poem din volumul Poezii, Editura Vitruviu, 1996)

MIHAI  URSACHI  (1941-2004)

https://vasilegogea.wordpress.com/2024/12/23/recitari-in-noaptea-luminii/