Cercul Poeților Ne(uitați)

Ceea ce rămîne sfîșietor după toate plecările mîndria de a fi întreg, tîrziu cînd nu mai ești aproape nimic poetul – nodurile unui nuc bătrîn în care se sparg cuțitele de argint ale grabei poetul – nu se mai zăresc din tine decît urmele lăsate de ceilalți una dintre ele (dar trebuie să te apropii mult, altfel nu vezi nimic) are forma unei aripi de vultur o urmă poate o rană munca unei dureri prelungite. Și numai ironia cu nările blînde și subțiri ca hîrtia de biblie suflîndu-ți în palmă și numai nobila, numai înalta arteră aortă curbîndu-se în bezna trupului ca o superbă cîrjă de episcop. Florin Mugur  Dansul cu cartea Cum să fii scund și caraghios și cu barca ca un văl de mireasă și cu ochi albaștri și cum să fii bătrân și cu hainele ude de lacrimi și cum să țopăi totuși fericit! Pe patul meu dansează beat bătrânul prinț cu cartea-n brațe. Îi șiruie udă cămașa pe umeri îi piuie nasturii veseli - el țopăie plin de scântei și de țepi Și ce e scris în car...

Scrisoare   Să taci. Îți scriu fiindcă-i o noapte limpede ca o frunte de ied, fiindcă mi-e cerul gurii amar ca pielița nucilor noi, îți scriu fiindcă sîntem atît de uituci amîndoi. Curînd şi bătaia fumurie a pleoapelor vom uita-o, cred.   Ascultă. Mergeam. Deodată părul ciufulit îmi căzu pe față. Ţîşnise vîntul. Crengile arse de praf se căutau între ele cu foșnet moale. Era un salcîm, era şi mare. Ne-am oprit să-mi scutur nisipul strîns în sandale. Atîta tot. Încheieturile tale îmi erau mai dragi decît cerul şi decît pămîntul.   Maria Banuș https://www.observatorcultural.ro/articol/antologia-poeziei-de-dragoste-romanesti-scrisoare/

Mă-atinge chinul!  Rana-i  jar. Nu-mi pasă  de durerea mea! Din răni  îmi înflorește  iar, Misterioasă-n noapte,  o stea! Mă-atinge  moartea!  Plec cu ea. Georg Trakl