Cercul Poeților Ne(uitați)

Nimic fără tine nu mai vreau niciun timp fără tine aproape n-am să trec fără toamne alături pe drum am să curg vinețiu în orașul de ape și-am să strâng cenușiul dintre vise de scrum cleveti-vor vecine după cețuri de-angoasă căutând doar banalul dintr-o falnică zi și-n rugina de ceruri o să-ți pară frumoasă umbra mea dintre nouri, albul meu de sub gri nu mai vreau niciun timp fără tine aproape nu mai știu să înalț zmeie pale sub vânt voi păstra amintiri între plânsele pleoape lăstări-voi imagini într-un colț de cuvânt ne vor bate mătănii frunze-albastre de noapte friguri galbene-or trece rătăcite prin noi lupi tăcuți ni s-or strânge între ninsele șoapte și vor bate monede sub pădurea de ploi nu mai vreau niciun timp fără tine alături felinare de suflet ni s-or stinge pe rând am s-adun toamne verzi sub mulțimea de pături înfrunzi-vom de zboruri, ne vom naște râzând. nu mai vreau niciun timp fără tine aproape...   Florina Sanda Cojocaru ...

Poate pentru că mereu mi-ai apărut imaginea acelei odihne fatale, O noapte! vii la mine atât de dragă! Însoțită de norii de vară cu veselie și de adierile blânde pline de veselie Sau din văzduhul înzăpezit vii trimițând acel întuneric lung și neliniștit în lume, O noapte! Chemată pe pământ coborând cele mai întunecate secrete ale inimii mele pe care le ții. Văzându-te mintea mea începe să rătăcească spre vidul etern de dincolo de cer; ș i de-a lungul timpului nenorocit șerpuiește și cu el toate grijile mele; între timp stau uitându-mă la pacea ta care potolește chinul în spiritul meu furios adormit. Ugo Foscolo Poet celebru /  1778-1827

She is standing on my lids And her hair is in my hair She has the colour of my eye She has the body of my hand In my shade she is engulfed As a stone against the sky She will never close her eyes And she does not let me sleep And her dreams in the bright day Make the suns evaporate Make me laugh cry and laugh Speak when I have nothing to say Samuel Beckett

  Nimeni aici, iar trupul spune: orice s-ar spune nu este de spus. Dar nimeni este și un corp, și ceea ce spune corpul nu este auzit de nimeni dar tu.   Zăpadă și noapte. Repetarea de o crimă printre copaci. Pixul se mișcă peste pământ: nu mai știe ce se va întâmpla și mâna care o ține a dispărut.   Cu toate acestea, scrie. Scrie: la început, printre copaci a venit un cadavru mergând din noapte. Scrie: albul corpului este culoarea pământului. Este pământ, iar pământul scrie: totul este culoarea tăcerii.   nu mai sunt aici. Nu am spus niciodată Ce spui am spus. Și totuși, corpul este un loc unde nimic nu moare. Și în fiecare noapte, din tăcerea copacilor, știi că vocea mea vine mergând spre tine. Paul Auster

În deșert am văzut o făptură goală, bestială, care, ghemuită pe pământ, și-a ținut inima în mâini și a mâncat din ea. Am spus: „Este bună, prietene?” „Este amară – amară”, a răspuns el; „Dar îmi place pentru că este amară și pentru că este inima mea”.   Stephen Maria Crane

 Paul Auster Ești prea bun pentru lumea asta și din cauza asta lumea te va zdrobi în cele din urmă.  ” „Când o persoană are norocul să trăiască într-o poveste, să trăiască într-o lume imaginară, durerile acestei lumi dispar. Cât timp povestea continuă, realitatea nu mai există.” „Poveștile li se întâmplă doar celor care sunt capabili să le spună.” „Și de aceea cărțile nu vor muri niciodată. Este imposibil. Este singura dată când intrăm cu adevărat în mintea unui străin și descoperim că umanitatea noastră comună face asta. Cartea nu aparține doar scriitorului, ea aparține și cititorului, iar apoi împreună o faceți ceea ce este.” „Pixul nu se va putea mișca niciodată suficient de repede pentru a nota fiecare cuvânt descoperit în spațiul memoriei. Unele lucruri s-au pierdut pentru totdeauna, altele vor fi poate amintite din nou, iar altele au fost pierdute și găsite și pierdute din nou. Nu există nicio modalitate de a fi sigur de asta.” „Memoria este spațiul în ...

All day I hear the noise of waters Making moan, Sad as the sea-bird is when, going Forth alone, He hears the winds cry to the water's Monotone. The grey winds, the cold winds are blowing Where I go. I hear the noise of many waters Far below. All day, all night, I hear them flowing To and fro.   James Joyce