Cercul Poeților Ne(uitați)

Mă trezesc și simt căderea întunericului, nu ziua. Ce ore, ce ore negre am petrecut În noaptea asta! ce te vede, inimă, a văzut; pe unde ai mers! Și mai mult trebuie, într-o întârziere încă mai lungă a luminii. Cu martor vorbesc asta. Dar unde zic eu Ore, adică ani, înseamnă viață. Și plânsul meu Sunt strigăte nenumărate, strigăte ca niște scrisori moarte trimise Cel mai drag celui ce trăiește vai! departe.   Sunt fiere, sunt arsuri la stomac. Cel mai profund decret al lui Dumnezeu Amarul m-ar face să gust: gustul meu eram eu; Oasele construite în mine, carnea plină, sângele a acoperit blestemul. Drojdie de spirt un aluat plictisitor acru. Înțeleg Cei pierduți sunt așa, iar flagelul lor să fie Cum sunt al meu, eul lor transpirat; dar mai rău. Gerard Manley Hopkins

  nebunie – nebunie dacă – dacă – cum să spui – nebunie în caz că – de – nebunie atunci cînd – dat fiind – nebunie dat fiind că – văzînd că – nebunie văzînd că – asta – cum să spui – cele – toate cele – toate cele ce aici – toate astea – nebunie dacă ții cont că – dat fiind că – nebunie date fiind toate astea – întrucît – cum să spui – văzut fiind – întrevăzut – crezînd că întrevezi – voind să crezi că întrevezi – nebunie de vrei să crezi că întrevezi că – cum să spui – și unde – de vrei să crezi că întrevezi că – unde – cum să spui – acolo – jos acolo – departe – jos acolo departe – deplină – acolo jos departe abia că – că – cum să spui – dacă ții seama că – seamă de astea de-aici care – nebunie de vrei să crez că – să întrevezi – să crezi că întrevezi – să vrei să crezi că întrevezi – acolo jos departe abia că – nebunie de vrei să crezi că întrevezi că – că – cum să spui – cum să spui Samuel Beckett

  1 why not merely the despaired of occasion of wordshed is it not better abort than be barren the hours after you are gone are so leaden they will always start dragging too soon the grapples clawing blindly the bed of want bringing up the bones the old loves sockets filled once with eyes like yours all always is it better too soon than never the black want splashing their faces saying again nine days never floated the loved nor nine months nor nine lives 2 saying again if you do not teach me I shall not learn saying again there is a last even of last times last times of begging last times of loving of knowing not knowing pretending a last even of last times of saying if you do not love me I shall not be loved if I do not love you I shall not love the churn of stale words in the heart again love love love thud of the old plunger pestling the unalterable whey of words terrified again of not loving of loving and not you of being loved and not by you of knowing not knowing pretending ...

  el si-a pus cafeaua linistit in ceasca, laptele l-a pus in ceasca de cafea, zaharul l-a pus in cafeaua cu lapte si cu lingurita l-a amestecat. a baut cafeaua, ceasca a lasat fara sa-mi vorbeasca. a scos o tigara, a fumat tacut, s-a jucat cu fumul - cercuri a facut - a pus, calm, tot scrumul intr-o scrumiera fara sa-mi vorbeasca. fara sa ma priveasca. si s-a ridicat, si-a pus palaria cu un gest distrat, si-a luat pe umeri mantaua de ploaie, pentru ca ploua, apoi a plecat. a plecat in ploaie fara sa-mi vorbeasca. fara sa ma priveasca. (si atunci mi-am strâns fruntea grea în palme si am plâns... am plâns... ) Jacques Prevert Trad: Gellu Naum

Demoni şi minuni Vânturi şi maree Departe marea s-a retras deja Şi tu Ca o algă uşor mângâiată de vânt În nisipurile patului te răscoleşti visând Demoni şi minuni Vânturi şi maree Departe marea s-a retras deja Dar în ochii tăi întredeschişi Două mici valuri stau şi nu mai trec Demoni şi minuni Vânturi şi maree Două mici valuri ca să mă înec. traducere de Vasile Pârvan

ea e femeia din vis. pe când străbăteam o zona alburie lăptoasă prin anii mai tineri carenta  și   pavăza înțelepciunii carenta  și   pavăza. și   brusc s-a ivit. o gura de aer (ai fi zis) sângele ei de pretutindeni  și   dintotdeauna. picioarele ei ca doua lungi strigate ale morții pe nisip. și   o precizie cu adevărat înspăimântătoare. până  și  zâmbetul . Virgil Mazilescu

(copil fiind: șarpe cu pălăriuță) din gură cad mereu cărnuri lungi de toamnă pînă într-o bună zi cînd spre uimirea tuturor laba echilibrului peste ceafă: bum. desigur spre o altă viață. trebuie să existe undeva o mare groapă comună unde zac și respiră uneltele noastre pe care le țin strîns strîns alte suflete jucîndu-se cu metalul lor ruginit. și iov în pustiu: nemernicul cu flori de toamnă-n gură de ce să fie dar de ce să nu fie el frate cu struțul cu șacalul. fără îndoială în altă lume în alt vis. Virgil Mazilescu din vol Fragmente din regiunea de odinioară, 1970

Cincisprezece zile mă închisesem în cameră, şi mă înconjurasem de cărți pe vremea aceea la modă (sunt de atunci șaisprezece sau șaptesprezece ani); de cărți, vreau să zic, unde se vorbea de arta de a face noroadele fericite, înțelepte și îmbelșugate, în douăzeci și patru de ore. Mistuisem prin urmare — vreau să spun înghițisem — toate bazaconiile tuturor acestor antreprenori ai fericirii publice — celor ce-i povățuiesc pe toți săracii să se facă sclavi, și celor ce le bagă în cap că toți sunt regi detronați. — Nu e de mirare că eram pe atunci într-o stare de spirit vecină cu zăpăceala și stupiditatea. Charles Baudelaire   https://www.gutenberg.org/files/36287/36287-h/36287-h.htm   Charles Baudelaire

Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire, Doreai să vină seara – privește-o, a venit; În vânătă-noptare orașul s-a-nvelit Dând unora odihnă și altora mâhnire. În vreme ce mulțimea de muritori mișei, Sub bicele Plăcerii, călău fără-ndurare, Culege Remușcarea, la josnica serbare, Durerea mea, dă-mi mâna – noi să fugim de ei, Hai să fugim. Privește cum anii morți se pleacă În straie-mbătrânite pe-al cerului pridvor, Din apă cum se-nalță Regretul zâmbitor Și soarele cum scade, sub boltă să se culce... Și ca un lung lințoliu din Orient când pleacă, Auzi, auzi, tu, scumpă, cum vine noaptea dulce? Charles Baudelaire traducere Al. Philippide

  Nicolas Chamfort Cine părăsește jocul îl câștigă. Dacă trebuie să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, este cel puțin la fel de corect să te iubești pe tine ca pe aproapele tău. Ar trebui să fim capabili să combinăm contrariile: dragostea de bine cu indiferența față de opiniile altora, plăcerea pentru muncă cu indiferență față de faimă, preocuparea pentru sănătatea noastră cu indiferența față de viață. Mi se repro ș eaz ă gustul pentru singur ă tate. Sunt mai obi ș nuit cu gre ș elile mele decât cu ale altora. Nu exist ă nimeni care s ă aib ă mai mul ț i du ș mani pe lume decât un om drept, mândru ș i sensibil, dispus s ă lase oamenii ș i lucrurile a ș a cum sunt, mai degrab ă decât s ă le ia pentru ceea ce nu sunt. Majoritatea institu ț iilor sociale par s ă aib ă scopul de a men ț ine omul într-o mediocritate de idei ș i sentimente care îl fac mai potrivit pentru a guverna sau pentru a fi guvernat. Învățați să muriți? Văd că toată lumea reușește perfec...