Cercul Poeților Ne(uitați)

știam secretul și credeam că nu-l voi uita niciodată în lumea treziei e zarvă enormă, griji, trudă și chin numai în somn zburdă cu adevărat viața adevărată sărbătorită cu băutură din sucuri de mac și pelin…   vino doamnă și-mi adu somnul lin în psihi mu   ca un nătîng am uitat ceea ce nu trebuie uitat niciodată la miezul nopții înghit bumbii micuți de melatonină să scap de griji și de trudă să regăsesc viața adevărată să izgonesc zvonul lumii să mă eliberez de aspra lumină…   vino doamne vino doamne vino doamne și m-adoarme   Liviu Antonesei 26 Noiembrie 2025, în Iași  

E un poem cutremurător. Apasă precis acolo unde doare. Iar finalul e devastator. „ nu nu există țară pentru aceste bipede fără de pene ”.  E un poem care pare să vină dintr-o lume la care am ajuns, nu dintr-una imaginată.  E strigăt. Și strigătul meu.  sub cerul nostru otrava de nisip a saharei galbenă și fină se așează ca o cupolă a morții vremurile și locurile s-au amestecat într-o clepsidră atroce cu mințile ieșite din țîțîni arunc botnița și inspir lent numai pe nări și nu pot păstra ritmul cînd dau aerul înapoi e imposibil să mai poți ține vreo măsură… de la dumnezeu de la exploziile soarelui de la opera tembelă a ucenicului vrăjitor poate din toate motivele nici nu mai contează poate în lumea visată acum două zile mai precis cu numai un poem în urmă ne-ar invada norii groși de gaz carbonic care bîntuie bezmetic și-n această neverosimilă și imundă lume… frunzele galbene roșiatice cad sub pulberea galbenă căreia gazul îi sporește coerența greutatea efectul palmatele ...

În noapte În noapte Am devenit una cu noaptea Cu noaptea nemărginită Cu noaptea. Al meu, frumos, al meu. Noapte Noaptea nașterii Ce mă umple cu strigătul meu Cu spicele mele de porumb. Tu, care mă invadezi Care faci valurile să se umfle Care faci valurile să se umfle de jur împrejur Și să fumege, sunt foarte dense Și să urle Tu ești noaptea. Noaptea care zace, noapte implacabilă. Și fanfara ei, și plaja ei, Plaja ei deasupra, plaja ei peste tot, Plaja ei bea, greutatea ei este rege, și totul se îndoaie sub ea Sub ea, sub ceva mai subțire decât un fir, Sub noapte Noaptea.