Dora
Se făcuse tîrziu de noapte, cu gînduri reci, cînd dedată mi-am dorit brațe de piatră și zid de piatră mi-am dorit s-o înconjor cu el; zid gros de piatră prin care nici o amintire de-a mea să nu străbată și să-i înjunghie somnul grav. Ea dormea cu genunchii la gură tresărind ușor de câte ori dam cu dalta în piatră. Am adormit și eu, cățărat pe zid cu fruntea atîrnînd spre ea, cu umbra făpturii atîrnînd în vid. Și am visat că adormisem pe un zid în timp ce visam că atîrn pe un zid în care visam că atîrn pe un zid. Nici o amintire rece nu a mai trecut spre ea, ea dormea în toate visurile cu genunchii la gură tresărind ușor de câte ori izbeam cu dalta în piatră Nichita Stănescu