Deasupra noastră Sahara

E un poem cutremurător. Apasă precis acolo unde doare. Iar finalul e devastator.
„nu nu există țară pentru aceste bipede fără de pene”. 

E un poem care pare să vină dintr-o lume la care am ajuns, nu dintr-una imaginată. 

E strigăt. Și strigătul meu. 

sub cerul nostru otrava de nisip a saharei

galbenă și fină se așează ca o cupolă a morții

vremurile și locurile s-au amestecat într-o

clepsidră atroce cu mințile ieșite din țîțîni

arunc botnița și inspir lent numai pe nări

și nu pot păstra ritmul cînd dau aerul înapoi

e imposibil să mai poți ține vreo măsură…

de la dumnezeu de la exploziile soarelui
de la opera tembelă a ucenicului vrăjitor
poate din toate motivele nici nu mai contează
poate în lumea visată acum două zile mai precis
cu numai un poem în urmă ne-ar invada
norii groși de gaz carbonic care bîntuie bezmetic
și-n această neverosimilă și imundă lume…
frunzele galbene roșiatice cad sub pulberea galbenă
căreia gazul îi sporește coerența greutatea efectul
palmatele frunze de castan se pulverizează în zbor
nu nu există țară pentru aceste bipede fără de pene
sub cerul ce mai știe să cînte doar aria dezastrului…
Liviu Antonesei
22 – 23 Noiembrie 2025, în Iași






































Comentarii











Trimiteți un comentariu























Postări populare de pe acest blog









Cum să spui





















  nebunie – nebunie dacă – dacă – cum să spui – nebunie în caz că – de – nebunie atunci cînd – dat fiind – nebunie dat fiind că – văzînd că – nebunie văzînd că – asta – cum să spui – cele – toate cele – toate cele ce aici – toate astea – nebunie dacă ții cont că – dat fiind că – nebunie date fiind toate astea – întrucît – cum să spui – văzut fiind – întrevăzut – crezînd că întrevezi – voind să crezi că întrevezi – nebunie de vrei să crezi că întrevezi că – cum să spui – și unde – de vrei să crezi că întrevezi că – unde – cum să spui – acolo – jos acolo – departe – jos acolo departe – deplină – acolo jos departe abia că – că – cum să spui – dacă ții seama că – seamă de astea de-aici care – nebunie de vrei să crez că – să întrevezi – să crezi că întrevezi – să vrei să crezi că întrevezi – acolo jos departe abia că – nebunie de vrei să crezi că întrevezi că – că – cum să spui – cum să spui Samuel Beckett








Citiți mai multe










Zăpadă





















Vântul după-amiezii în cea mai înaltă zi a anului respirație, răceală și impetuozitate caldă. Zăpezile nu-și pot slăbi lațul întunecat, muntele roz în liniște își dezvăluie stâncile, își face cunoscută imensitatea, informează toate despre moartea sa nemuritoare. Cerul este interzis și lumina se îndreaptă din zonă în zonă, lăsând în urma ei o rană. Căldura adâncurilor, a văilor, aroma iubirii din aceste pâlcuri de păr, păduri intermediare, murmur de cocioabe sălbatice, strigăte împinse prin gât. Zgomotul de fier al ultimului pas îndrăznit au dispărut în vânturi turburarea pură și acea barbarie  O, splendoarea mea! Mi-am rătăcit numele în faldurile tale, plâng că mi-am lăsat suferințele pe drumurile tale, că am fost dezvelit de tine, de loviturile crude ale luminii tale pe versanții tăi pietroși. Mi-e teamă, atât de pură este raza ta, atât de inuman este orizontul tău albastru. O, splendoarea mea, nu uita că cel care te poartă este nebun. Dar splendoarea nu dă nicio replică, iar răni...








Citiți mai multe










T.S. Eliot – Patru cvartete





















I   Timpul  prezent și timpul trecut  Sunt ambele, poate, prezente în timpul viitor,  Și timpul viitor conținut în timpul trecut.  Dacă tot timpul este etern prezent,  Tot timpul este irecuperabil.  Ceea ce ar fi putut fi este o abstracțiune  Rămânând o posibilitate perpetuă  Doar într-o lume a speculațiilor.  Ceea ce ar fi putut fi și ce a fost  Indică un scop, care este întotdeauna prezent.  Pași răsună în memorie  Pe pasajul pe care nu l-am luat  Spre ușa pe care nu am deschis-o niciodată  În grădina de trandafiri. Cuvintele mele răsună  Astfel, în mintea ta.  Dar în ce scop  Să tulbur praful de pe un bol cu ​​ frunze de trandafir  nu   nu ș tiu.  Alte ecouri  locuiesc gr  Alte ecouri  locuiesc gr ă dina. S ă -i urm ă m?  Repede, a spus pas  Repede, a spus pas ă rea, g ă se ș te-i, g ă se ș te-i,  Dup  Dup ă  col ț . Prin prima poart ă ,  Î n prima noastr ă  lume, s ă  urm ă m  Î n ș el ă ciunea sturzului? Î n prima noastr ă  lume.  Acolo erau, demni, invizibili,  Mi  Acolo erau...








Citiți mai multe