Cercul Poeților Ne(uitați)

Un an mi s-a mai dat, sau mai puțin, Să te iubesc ori să te -njunghii, viață? Sau mulți ani mă așteaptă, ca un vin Străvechi, să-i beau și să-i înșir pe ață! Ce gânduri să mai am, de azi, de ieri-- De mâine jefuiesc ce mai rămâne, Căci nu se știe de-oi găsi prin ceri Țărâna locuită fără mine! Teo Laurean

Odată am ucis o vrabie, Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o. Pe urmă, o zi Şi-o noapte întreagă Am tot plâns-o şi am tot jelit-o. Nu m-a bătut mama, nu m-a certat, În mână ţineam o bucată de pâine. Degeaba, mi-a spus, Degeaba, mai plângi, Ce-ai omorât, omorât rămâne! Mai târziu, am crescut flăcăiandru Şi m-am îndrăgostit nebuneşte de-o fată, Dar nu ştiu de ce Într-o zi a murit Şi-n altă zi a fost îngropată. Demult nu mai trag cu praştia-n vrăbii, Demult nu mai merg la nici o-ngropare. Când soarele-apune După niste măguri Şi răsare în flăcări din mare. Zaharia Stancu