Paradisul, locul căruia nu-i aparții
Se întâmplă prea des în literatură. Uneori prezența unui autor devine atât de firească, încât nu mai este observată. Apoi, într-o zi, tăcerea lasă un gol și oamenii încep să caute cuvintele care erau deja acolo. Iar titlul „Altundeva” , numai titlul, poartă deja o întrebare veche cât poezia: unde este locul pe care îl căutăm? Unde este paradisul? Înainte? După? Departe? Sau într-o clipă pe care n-am știut să o locuim? Altundeva Pe când Nora fusese aici cu o bursă la castelul Solitude, şi cu o privire degajată spre oraşul umplut de lumini la picioare şi spre vilele din deal până la Killesberg, îsi stăpânea emoţia şi zise: „Acestea de‑aici sunt locuri paradiziace: nu trebuie să fac absolut nimic decât să scriu şi nici despre asta nu trebuie să dau socoteală!” Cândva pe coasta Mării Negre, ca oaspete al Uniunii Scriitorilor la Neptun, nu departe de vila strict păzită a celui mai de încredere dictator al continentului, m...