Parfumul

de cînd mă știu în această lume parfumul de benzină arsă

și fîn proaspăt cosit dar mai ales cel de fîn și flori de tei

au avut mereu și mereu asupra mea un efect proustian…

azi în drum spre oculist care devine pe zi ce trece un ocultist

în micul parc de trecere fînul și teii m-au scuturat din amorțeala

deprinsă pe vremea marilor ploii ale unei primăveri tomnatice…

din sfîrșeala care nu trece cu nimic nici magneziu nici vitamine

din țara cantoanelor, m-am trezit zburdînd vioi și elastic

cum mi se spunea în de-acum atît de îndepărtata mea copilărie…

m-am reîntors pe același drum însoțit de aceeași tînără senzație.

sfîrșeala nu este niciodată o trăire pur și simplu fizică și atît

ea vine dinlăuntru și de aceea are nevoie mereu și mereu și mereu

de un catalizator al minții sosit din senzații – totul este acolo!

Liviu Antonesei 

23 – 27 Iunie 2025, în Iași