Există o melancolie care provine din măreția minții

 

Nicolas Chamfort

Cine părăsește jocul îl câștigă.

Dacă trebuie să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, este cel puțin la fel de corect să te iubești pe tine ca pe aproapele tău.

Ar trebui să fim capabili să combinăm contrariile: dragostea de bine cu indiferența față de opiniile altora, plăcerea pentru muncă cu indiferență față de faimă, preocuparea pentru sănătatea noastră cu indiferența față de viață.

Mi se reproșează gustul pentru singurătate. Sunt mai obișnuit cu greșelile mele decât cu ale altora.

Nu există nimeni care să aibă mai mulți dușmani pe lume decât un om drept, mândru și sensibil, dispus să lase oamenii și lucrurile așa cum sunt, mai degrabă decât să le ia pentru ceea ce nu sunt.

Majoritatea instituțiilor sociale par să aibă scopul de a menține omul într-o mediocritate de idei și sentimente care îl fac mai potrivit pentru a guverna sau pentru a fi guvernat.

Învățați să muriți? Văd că toată lumea reușește perfect de prima dată.

Un om nu ar trebui să-și dea niciodată principii mai puternice decât caracterul său. 

Așa este starea mizerabilă a oamenilor, încât ei trebuie să caute, în societate, mângâieri pentru relele naturii și, în natură, mângâieri pentru relele societății. Câți oameni au găsit, nici într-una, nici în alta, distrageri de la necazurile lor!

Maxime și gânduri - Personaje și anecdote  (1970), Chamfort, ed. Gallimard, col. „Foliul clasic”, 1970, p. 45

În lucrurile mari, bărbații se arată așa cum le convine să se arate: în lucrurile mici, se arată așa cum sunt.

Maxime și gânduri , Sébastien-Roch Nicolas de Chamfort, ed. Larousse, 1928, cap. I („Maxime generale”), p. 22

Speranța este doar un șarlatan care ne înșală constant. Și, pentru mine, fericirea a început doar când am pierdut-o. Aș pune cu plăcere pe ușa paradisului, versul pe care l-a pus Dante pe cel al iadului: „Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate” (părăsiți orice speranță, când intrați) 

Maxime și gânduri , Sébastien-Roch Nicolas de Chamfort, ed. Larousse, 1928, cap. II („Continuarea maximelor generale”), p. 26

[…] cu cât judecăm mai mult, cu atât iubim mai puțin […]

Maxime și gânduri , Sébastien-Roch Nicolas de Chamfort, ed. Larousse, 1928, cap. II („Continuarea maximelor generale”), p. 31


Comentarii

  1. Din zece persoane care vorbesc despre tine, nouă vor spune ceva rău, iar a zecea va spune ceva bun într-un mod rău.”
    ― Antoine de Rivarol

    RăspundețiȘtergere
  2. S-a spus cu adevărat că gloata are multe capete, dar fără creier.
    – Antoine Rivarol

    RăspundețiȘtergere
  3. Un popor este mare atunci când produce oameni mari.

    Georges Duhamel

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Niciun timp fără tine aproape

Altă lume, absență

Cum să spui