Deodată

 

Vintilă Ivănceanu (1940-2008): „un copil teribil, dar oarecum uitat al literaturii române”

●
soarele negru al melancoliei este bolnav
gol ca o stea stă în poala mea
așa plânge tramvaiul
în parlament se retrag ușor doi miniștri
cerul galben al rațiunii este mort
rece ca o stea stă în penisul meu
așa dansează infanteria în lagărul de concentrare
și maria se numește de fapt mobil oil
chiar și emisiunea de știri de la televizor a fost
întreruptă
și un vorbitor cu cravată albastră și voce nesigură
a spus următoarele
doamnelor și domnilor
mă obligă trista datorie
să anunț
că astăzi la 15.40 sfântul fritz
s-a despărțit de bunăvoie de viață
a murit pentru patrie
vorbitorul urla ca un lup de stepă
sticla televizorului s-a întunecat deodată


așa e înaltă curte e adevărat așa e
mi-am luat viața deoarece cultura de bază a fost distrusă
de peter și helga născută travnicek
pentru scorțișoară tinere transparente și seminare cu iisus hristos
tot așa hermann ingrid și lotte
luați în stăpânire morcovul meu verde
de asemenea bruno și rudolf și frumoasa helene
îmi mânjesc planurile pentru pacea lumii
în care femei și bărbați s-au hotărât
să se spânzure cu o cravată nina ricci
atunci a trebuit să mă omor eu însumi înaltă curte
în sensul obligației civile a vechilor austrieci
sfântul fritz va fi vorbit astfel liber
despre orice datorie pe care ar fi încălcat-o

●


(Din volumul  Ausgewählte Gedichte (Poeme alese), Passagen Verlag, Viena, 2005. Traducere de Daniela Micu, în Poesis Internațional, https://poesisinternational.com/poeme-de-vintila-ivanceanu/)


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum să spui

  nebunie – nebunie dacă – dacă – cum să spui – nebunie în caz că – de – nebunie atunci cînd – dat fiind – nebunie dat fiind că – văzînd că – nebunie văzînd că – asta – cum să spui – cele – toate cele – toate cele ce aici – toate astea – nebunie dacă ții cont că – dat fiind că – nebunie date fiind toate astea – întrucît – cum să spui – văzut fiind – întrevăzut – crezînd că întrevezi – voind să crezi că întrevezi – nebunie de vrei să crezi că întrevezi că – cum să spui – și unde – de vrei să crezi că întrevezi că – unde – cum să spui – acolo – jos acolo – departe – jos acolo departe – deplină – acolo jos departe abia că – că – cum să spui – dacă ții seama că – seamă de astea de-aici care – nebunie de vrei să crez că – să întrevezi – să crezi că întrevezi – să vrei să crezi că întrevezi – acolo jos departe abia că – nebunie de vrei să crezi că întrevezi că – că – cum să spui – cum să spui Samuel Beckett
Citiți mai multe

Parfumul

de cînd mă știu în această lume parfumul de benzină arsă și fîn proaspăt cosit dar mai ales cel de fîn și flori de tei au avut mereu și mereu asupra mea un efect proustian… azi în drum spre oculist care devine pe zi ce trece un ocultist în micul parc de trecere fînul și teii m-au scuturat din amorțeala deprinsă pe vremea marilor ploii ale unei primăveri tomnatice… din sfîrșeala care nu trece cu nimic nici magneziu nici vitamine din țara cantoanelor, m-am trezit zburdînd vioi și elastic cum mi se spunea în de-acum atît de îndepărtata mea copilărie… m-am reîntors pe același drum însoțit de aceeași tînără senzație. sfîrșeala nu este niciodată o trăire pur și simplu fizică și atît ea vine dinlăuntru și de aceea are nevoie mereu și mereu și mereu de un catalizator al minții sosit din senzații – totul este acolo! Liviu Antonesei   23 – 27 Iunie 2025, în Iași
Citiți mai multe

Darkness

I had a dream, which was not all a dream. The bright sun was extinguish'd, and the stars Did wander darkling in the eternal space, Rayless, and pathless, and the icy earth Swung blind and blackening in the moon­less air; Morn came and went--and came, and brought no day, And men forgot their passions in the dread Of this their desolation; and all hearts Were chill'd into a selfish prayer for light: And they did live by watchfires--and the thrones, The palaces of crowned kings--the huts, The habitations of all things which dwell, Were burnt for beacons; cities were consumed, And men were gather'd round their blazing homes To look once more into each other's face; Happy were those who dwelt within the eye Of the volcanos, and their mountain-torch: A fearful hope was all the world contain'd; Forests were set on fire--but hour by hour They fell and faded--and the crackling trunks Extinguish'd with a crash--and all was black. The brows of men by t...
Citiți mai multe