In memoriam Vasile Muste (30.01.1956 – 12.10.2026)
https://vasilegogea.wordpress.com/2026/10/13/in-memoriam-vasile-muste-30-01-1956-12-10-2026/ MÂINI ÎMPREUNĂ scriu și acum cu mâna mamei peste mâna mea frunză urcând în inima pădurii unde nu teama ci iubirea poate ajunge făcând cărări subțiri și albe înspre zei scriu și acum și-asemeni mâinii mele deasupra mamei se clatină iarba Vasile Muste IARBĂ IZBUCNIND ÎN PLÂNS doar când îmi voi desface cămașa asta de viață privindu-mi umerii acoperiți cu pulbere-aurie veți înțelege că am fost prieten cu cel care noapte de noapte urca Luna pe munți Vasile Muste VOI MURI MAI ÎNTÂI ÎN INIMA MEA mai singură astăzi decât singurătatea e inima mea la marginea lumii unde îmi duc de mână câteva zile chipul vostru îl voi lua cu mine dar viață și chip vă rămân și lume îndeajuns hai să murim inima mea hai să murim ți s-a dăruit o viață neînsemnată viața despre care se spune că este a mea dar ea nici mie nu mi-a fost îndeajuns lasă-mă să mor în casa ta lasă-mă inima mea Vasile ...