Postări

Abis

Fragment liric de José de Espronceda (1808-1842) | tradus de Adam Sedia O mie de secole s-au rostogolit asupra lumii în coloane de foc și lumea îngrozită, în prevestirea căderii ei, a văzut jumătate din această creație din neant expirând rapid, înecată în adâncul abis . Stâlpii s-au strâns sub uraganul uriaș mânuindu-și mâna imensă; rătăcitorul în mijlocul bitumului vulcanic în zadar pulverizează deja molozul Etnei, în cenușa palidă pentru a vedea planul mozaic strălucitor al Herculaneului. Unde zace Atlantida? Căutați-o în adâncurile oceanului agitat, unde navele fără Steaua Nordului care au răsărit pe nisipurile ascunse ale plajelor ei, și-au aruncat ancorele de fier în mare și s-au scufundat în pământurile ruinate ale Atlantidei și au străpuns turnurile Atlantidei în cele din urmă.

Cină bogată în viscol

cină bogată în viscol cină la care venim pe rînd sfîrtecați dar venim înainte de a fi ajuns în această sală de var la cina fiarelor am fost văzuți și acolo zăceau căprioare și iepuri și acolo cu frica lor proverbială fiarele s-au încălzit și acolo lațurile au mîntuit păsările degerate și acolo cel rătăcit s-a cutremurat și acolo se întîmplă să nu fie loc pentru toți Constanta Buzea

Pentru mama

Tare necăjită ai fost mamă, Iarna, vara, orice timp trecând, Cât era de frig sau de căldură Tot desculţă te-am văzut umblând.   N-ai purtat o haină mai ca lumea, O scurteică veche doar aveai, Dar şi pe aceea totdeauna Doar la sărbători o îmbrăcai.   Ochii tăi ardeau ca două stele. Le mai văd luminile şi azi. Boabe mari de lacrime, ca jarul, Le striveai cu mâna pe  obraz.   Tot aşa ai fost de când ţin minte, Pe picioare-ai mers la drum mereu. Nici în car nu te suiai, de teamă Boilor să nu le fie greu.   Ce păcat că n-ai trăit, măicuţă, C-ai plecat fără de timp în lut. Ce pantofi ţi-aş fi adus acuma Şi ce haină azi ai fi avut! … Virgil Carianopol

Prea târziu

Eram singur. Cineva de-afară Mi-a bătut în uşă pe-nnoptat. M-am săltat cu greu din aşternuturi, Ca din morţi, atunci când eşti sculat. – Hai, deschide! mi-a strigat din stradă Glasul său de aur şi de vis. Bâjbâind cu cheile în mâna, Am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare, A privit la chipul meu zbârcit, Apoi lung la părul alb ca neaua, De furtuna vieţii viscolit. – Cine eşti! Am întrebat-o-n şoaptă, Ai ceva cu mine? Vrei ceva? – Eu sunt Fericirea, mi-a spus dulce, Şi-am ajuns acum la dumneata. Am zâmbit privind-o cu tristeţe, Am tras grabnic uşa şi-am plecat, A bătut ea-n urmă şi mai tare, Dar am fost şi eu neînduplecat. Ce puteam să fac? Venea zadarnic. Troienit de vreme şi pustiu Am trimis-o alături, la un tânăr. Pentru mine prea venea târziu. Virgil Carianopol

Anastasia

blândețea candelei îi arde în inima ce nu mai știe nimic asemeni, în iubire, pe pământ știu, vom muri, dar câtă splendoare!   Daniel Turcea din Epifania (1982) 

Asemenea dimineții

Iată frumoasa, omeneasca înfrângere, la mare preț, dar eu unul sunt martor, eu am văzut acei oameni, blânzi, de neînfrânt. Învățând nemurirea, ochii i-am privit. Suferința nu le mai putea micșora cu nimic fericirea. Sfârșitul lor e asemenea dimineții. Vezi, vestitul astrolog, apărat de stele, friguros, pustiit de noroc, nu era asemenea lor, nici yoghinul bătrân ce mi-a spus. Rănile da, însă sufletul eu nu-l pot vindeca. Daniel Turcea

Why I Am Not A Painter

  I am not a painter, I am a poet. Why? I think I would rather be a painter, but I am not. Well,   for instance, Mike Goldberg is starting a painting. I drop in. "Sit down and have a drink" he says. I drink; we drink. I look up. "You have SARDINES in it." "Yes, it needed something there." "Oh." I go and the days go by and I drop in again. The painting is going on, and I go, and the days go by. I drop in. The painting is finished. "Where's SARDINES?" All that's left is just letters, "It was too much," Mike says.   But me? One day I am thinking of a color: orange. I write a line about orange. Pretty soon it is a whole page of words, not lines. Then another page. There should be so much more, not of orange, of words, of how terrible orange is and life. Days go by. It is even in prose, I am a real poet. My poem is finished and I haven't mentioned orange yet. It...