Nimic nu e îndeajuns de firesc
ceea ce scrii, s-a mai scris
scrisorile tale se nasc din dorinţa, ce mulţi
dinaintea ta au simţit-o, motivul, ce pe alţii
era să-i scoată din minţi, este acelaşi.
hîrtia-i mai fină, tocul mai ascuţit, poate aurit,
timpul receptării e mai scurt, mai agreabil
iar poştaşul, ce cade de pe bicicletă, mai beat.
dar toate acestea nimic nu schimbă din conţinut, din ton.
ceea ce scrii, s-a mai scris.
în nenumărate programe, manifeste, declaraţii
a fost anticipată poziţia ta.
desigur, ţi-e craniul mai greu de despicat
pielea, părul, toate ţi-s asigurate împotriva
incendiilor,
dantura ţi-e înlocuibilă,
dar toate astea nu schimbă nimic din natura întrebării,
iar întrebarea-i mereu aceeaşi, dacă şi de ce anume şi pe
cine
poţi convinge.
ceea ce scrii, s-a mai scris.
că-ţi vei întocmi un testament, e îndeobşte presupus,
testamentele erau la ordinea zilei, înainte şi după era
noastră,
la proprietăţile şi capriciile vechi veneau apoi altele
noi,
conflictul este iminent, amintirea-i contradictorie,
iar de vei fi incinerat sau nu
rămîne doar o problemă de consum energetic.
ceea ce scrii, s-a mai scris.
chiar şi memoriile, cererile, contestaţiile tale,
ce mereu le reformulezi,
dimineaţa, peste zi, seara, noaptea,
cu mîna-ţi tremurîndă, furioasă
care-ţi oferă o gură de aer, care te uşurează, te
eliberează,
chiar dacă doar pentru acel scurt răgaz necesar
redactării unei cereri.
dar nimic nu este îndeajuns de firesc
ca să nu-l repeţi, să nu-l subliniezi,
ca să nu-l readuci mereu în memorie;
căci de multe drepturi, fireşti
ca aerul, ca lumina ochilor,
îţi dai seama de-abia
după ce le-ai pierdut.
Franz Hodjak
https://vasilegogea.wordpress.com/2025/09/27/recitiri-un-poem-de-franz-hodjak-in-memoriam/
(Poem preluat după excelenta revistă
braşoveană Interval, Nr.7-8/1992, din prima serie, condusă de
regretatul Gheorghe Crăciun)
Comentarii
Trimiteți un comentariu