In memoriam Vasile Muste (30.01.1956 – 12.10.2026)

 https://vasilegogea.wordpress.com/2026/10/13/in-memoriam-vasile-muste-30-01-1956-12-10-2026/

MÂINI ÎMPREUNĂ
 
scriu și acum cu mâna mamei peste mâna mea frunză
urcând în inima pădurii unde nu teama ci iubirea
poate ajunge făcând cărări subțiri și albe înspre
zei scriu și acum și-asemeni mâinii mele deasupra
mamei se clatină iarba

Vasile Muste

IARBĂ IZBUCNIND ÎN PLÂNS
 
doar când îmi voi desface cămașa asta
de viață privindu-mi umerii acoperiți
cu pulbere-aurie veți înțelege că am
fost prieten cu cel care noapte
de noapte urca Luna pe munți

Vasile Muste
 
VOI MURI MAI ÎNTÂI ÎN INIMA MEA
 
mai singură astăzi decât singurătatea e inima mea
la marginea lumii unde îmi duc de mână câteva zile
chipul vostru îl voi lua cu mine dar viață și chip vă
rămân
și lume îndeajuns
hai să murim inima mea hai să murim ți s-a dăruit
o viață
neînsemnată viața despre care se spune că este a mea
dar
ea nici mie nu mi-a fost îndeajuns lasă-mă să mor
în casa ta
lasă-mă inima mea

Vasile Muste

Comentarii

  1. Vasile Gogea: Doi simpli Cetățeni: Prieteni, de cînd s-au cunoscut și de Onoare, ai Sighetului, în această ordine: Vasile Muste (din 2016) și Vasile Gogea (din 2017). Ordinea era corectă și dreaptă. Și ne unea. Incorectă și nedreaptă s-a dovedit însă, după nici zece ani, ordinea în care „nu va trebui/să mai facem focul”, fiecare în „camera” lui. Și ne-a despărțit. Aici, pe pămînt. Pentru un timp.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Există o melancolie care provine din măreția minții

Altă lume, absență

Poate că totul nu se sfîrșește