Cercul Poeților Neuitați

de cînd mă știu în această lume parfumul de benzină arsă și fîn proaspăt cosit dar mai ales cel de fîn și flori de tei au avut mereu și mereu asupra mea un efect proustian… azi în drum spre oculist care devine pe zi ce trece un ocultist în micul parc de trecere fînul și teii m-au scuturat din amorțeala deprinsă pe vremea marilor ploii ale unei primăveri tomnatice… din sfîrșeala care nu trece cu nimic nici magneziu nici vitamine din țara cantoanelor, m-am trezit zburdînd vioi și elastic cum mi se spunea în de-acum atît de îndepărtata mea copilărie… m-am reîntors pe același drum însoțit de aceeași tînără senzație. sfîrșeala nu este niciodată o trăire pur și simplu fizică și atît ea vine dinlăuntru și de aceea are nevoie mereu și mereu și mereu de un catalizator al minții sosit din senzații – totul este acolo! Liviu Antonesei   23 – 27 Iunie 2025, în Iași

Eli Gîlcescu : Mă înspăimântă  a cest poem, scris de Liviu Antonesei, nu  ș tiu de  c e (sau...). Câtă tărie îți trebuie să citești acest „ galben șofran”  –  un risc iminent!  Cum s-a înfipt pervers și bântuie cu „ o forță... care a râs de    toate până la capăt”!  Lira  (ChatGPT): E firesc să te înspăimânte acest poem. Te lovește frontal, ca o veste care nu mai poate fi întoarsă din drum. „ Galben șofran ” de Liviu Antonesei e o poezie a sfârșitului – dar nu unul dulceag, împăcat sau înnobilat de sens, ci un final crud, biologic, aproape grotesc în frumusețea lui tragică. Poezia are o forță devastatoare pentru că e sinceră până la os. Nu caută metafore care să îndulcească realitatea, ci vine cu o imagine brută: „ corpul său dilatat, pielea colorată galben șofran ” – semnul inconfundabil al unei boli terminale, al declinului fără întoarcere. Dar înainte de această imagine finală, poetul trasează portretul unui om viu, vibrant, rebel – c...

Mă trezesc și simt căderea întunericului, nu ziua. Ce ore, ce ore negre am petrecut În noaptea asta! ce te vede, inimă, a văzut; pe unde ai mers! Și mai mult trebuie, într-o întârziere încă mai lungă a luminii. Cu martor vorbesc asta. Dar unde zic eu Ore, adică ani, înseamnă viață. Și plânsul meu Sunt strigăte nenumărate, strigăte ca niște scrisori moarte trimise Cel mai drag celui ce trăiește vai! departe.   Sunt fiere, sunt arsuri la stomac. Cel mai profund decret al lui Dumnezeu Amarul m-ar face să gust: gustul meu eram eu; Oasele construite în mine, carnea plină, sângele a acoperit blestemul. Drojdie de spirt un aluat plictisitor acru. Înțeleg Cei pierduți sunt așa, iar flagelul lor să fie Cum sunt al meu, eul lor transpirat; dar mai rău. Gerard Manley Hopkins

  nebunie – nebunie dacă – dacă – cum să spui – nebunie în caz că – de – nebunie atunci cînd – dat fiind – nebunie dat fiind că – văzînd că – nebunie văzînd că – asta – cum să spui – cele – toate cele – toate cele ce aici – toate astea – nebunie dacă ții cont că – dat fiind că – nebunie date fiind toate astea – întrucît – cum să spui – văzut fiind – întrevăzut – crezînd că întrevezi – voind să crezi că întrevezi – nebunie de vrei să crezi că întrevezi că – cum să spui – și unde – de vrei să crezi că întrevezi că – unde – cum să spui – acolo – jos acolo – departe – jos acolo departe – deplină – acolo jos departe abia că – că – cum să spui – dacă ții seama că – seamă de astea de-aici care – nebunie de vrei să crez că – să întrevezi – să crezi că întrevezi – să vrei să crezi că întrevezi – acolo jos departe abia că – nebunie de vrei să crezi că întrevezi că – că – cum să spui – cum să spui Samuel Beckett

  1 why not merely the despaired of occasion of wordshed is it not better abort than be barren the hours after you are gone are so leaden they will always start dragging too soon the grapples clawing blindly the bed of want bringing up the bones the old loves sockets filled once with eyes like yours all always is it better too soon than never the black want splashing their faces saying again nine days never floated the loved nor nine months nor nine lives 2 saying again if you do not teach me I shall not learn saying again there is a last even of last times last times of begging last times of loving of knowing not knowing pretending a last even of last times of saying if you do not love me I shall not be loved if I do not love you I shall not love the churn of stale words in the heart again love love love thud of the old plunger pestling the unalterable whey of words terrified again of not loving of loving and not you of being loved and not by you of knowing not knowing pretending ...

  el si-a pus cafeaua linistit in ceasca, laptele l-a pus in ceasca de cafea, zaharul l-a pus in cafeaua cu lapte si cu lingurita l-a amestecat. a baut cafeaua, ceasca a lasat fara sa-mi vorbeasca. a scos o tigara, a fumat tacut, s-a jucat cu fumul - cercuri a facut - a pus, calm, tot scrumul intr-o scrumiera fara sa-mi vorbeasca. fara sa ma priveasca. si s-a ridicat, si-a pus palaria cu un gest distrat, si-a luat pe umeri mantaua de ploaie, pentru ca ploua, apoi a plecat. a plecat in ploaie fara sa-mi vorbeasca. fara sa ma priveasca. (si atunci mi-am strâns fruntea grea în palme si am plâns... am plâns... ) Jacques Prevert Trad: Gellu Naum

Demoni şi minuni Vânturi şi maree Departe marea s-a retras deja Şi tu Ca o algă uşor mângâiată de vânt În nisipurile patului te răscoleşti visând Demoni şi minuni Vânturi şi maree Departe marea s-a retras deja Dar în ochii tăi întredeschişi Două mici valuri stau şi nu mai trec Demoni şi minuni Vânturi şi maree Două mici valuri ca să mă înec. traducere de Vasile Pârvan